Daniel Gagea, psiholog clinician
Totul \u00EEncepe brusc. Uneori \u00EEntr-o situa\u021Bie specific\u0103 — un loc aglomerat, o c\u0103l\u0103torie, o \u00EEnt\u00E2lnire. Alteori, aparent din senin — acas\u0103, la birou, sau chiar \u00EEn somn.
Inima \u00EEncepe s\u0103 bat\u0103 puternic, repede, de parc\u0103 ar vrea s\u0103 ias\u0103 din piept. Sim\u021Bi durere sau presiune \u00EEn piept — \u0219i imediat te g\u00E2nde\u0219ti la ce e mai r\u0103u.
Respira\u021Bia se schimb\u0103. Sim\u021Bi c\u0103 nu prime\u0219ti destul aer, c\u0103 te sufoci, c\u0103 ceva \u00EE\u021Bi blocheaz\u0103 g\u00E2tul. \u0218i iat\u0103 paradoxul pe care pu\u021Bini oameni \u00EEl \u0219tiu: \u00EEn timpul unui atac de panic\u0103, respiri PREA MULT, nu prea pu\u021Bin. Senza\u021Bia de sufocare este produs\u0103 de hiperventila\u021Bie — respira\u021Bia rapid\u0103 \u0219i profund\u0103 scade brusc presiunea CO2 din s\u00E2nge (hipocapnie), ceea ce produce ame\u021Beal\u0103, furnic\u0103turi \u0219i senza\u021Bie de sufocare (Meuret, Ritz, Wilhelm & Roth, 2005; Clark et al., 1985).
Ame\u021Beala vine \u00EEn val. Sim\u021Bi c\u0103 te pierzi, c\u0103 le\u0219ini, c\u0103 solul se mi\u0219c\u0103 sub tine. M\u00E2inile \u0219i picioarele amor\u021Besc sau furnic\u0103tur\u0103 — senza\u021Bie ciudat\u0103, ca \u0219i cum nu ar fi ale tale.
Transpiri — uneori abundent, uneori doar palme umede. Alternezi \u00EEntre valuri de c\u0103ldur\u0103 \u0219i frisoane. Sim\u021Bi grea\u021B\u0103, ca \u0219i cum ai vomita.
\u0218i poate cea mai \u00EEnsp\u0103im\u00E2nt\u0103toare senza\u021Bie: totul din jur pare ireal. De parc\u0103 ai privi un film cu tine \u00EEnsu\u021Bi. De parc\u0103 lumea s-a decuplat. Asta se nume\u0219te derealizare, \u0219i este un simptom frecvent, nu un semn de nebunie.
Senza\u021Biile fizice vin cu g\u00E2nduri automate — rapide, intense, \u0219i extrem de conving\u0103toare \u00EEn acel moment:
Aceste g\u00E2nduri nu sunt ra\u021Bionale. Dar \u00EEn mijlocul atacului, ele se simt absolut adev\u0103rate. \u0218i tocmai asta este problema.
Iat\u0103 ce se \u00EEnt\u00E2mpl\u0103 de fapt, pas cu pas:
Apare o senzație fizică — poate o palpitație, o amețeală, o ușoară dificultate de respirație. Poate fi cauzată de stres, oboseală, cafea, sau pur și simplu de corpul tău funcționând normal.
Creierul interpretează senzația ca pericol: „Inima bate repede — probabil fac infarct.”
Interpretarea produce frică. Frica intensifică senzațiile fizice — inima bate și mai repede, respirația se accelerează și mai mult.
Senzațiile intensificate confirmă interpretarea: „Vedeți? E și mai rău. Chiar e ceva grav.”
Ciclul se repetă — și în câteva secunde, ești în mijlocul unui atac de panică complet.
Asta este ceea ce cercet\u0103torii numesc cercul vicios al panicii (Clark, 1986; Beck, 1988). Nu senza\u021Bia fizic\u0103 produce atacul. Interpretarea catastrofic\u0103 a senza\u021Biei — aceea produce atacul.
Fiecare senza\u021Bie pe care o sim\u021Bi \u00EEn timpul unui atac de panic\u0103 are o explica\u021Bie biologic\u0103 clar\u0103. Niciuna nu este periculoas\u0103. Corpul t\u0103u face exact ceea ce e programat s\u0103 fac\u0103 \u00EEntr-o situa\u021Bie de pericol. Singura problem\u0103: pericolul nu exist\u0103.
Daniel Gagea explic\u0103: Simptomele atacului de panic\u0103
Daniel Gagea
Psiholog clinician · 10+ ani experien\u021B\u0103 · 500+ clien\u021Bi